Agroturismul: Un viitor sustenabil pentru turismul rural

Ce este agroturismul?

Agroturismul este o formă de turism strâns legată de zonele rurale și agricultură. Acest sector turistic a câștigat o importanță deosebită în Europa în ultimele decenii, deoarece combină aspecte economice, sociale și de mediu ale sustenabilității. Spre deosebire de turismul rural general, agroturismul are loc direct pe ferme agricole. Scopul este de a oferi cazare, mâncare și activități recreative, oferind în același timp o privire asupra muncii zilnice și tradițiilor vieții agricole (Robinson).

Diferențele dintre agroturism și alte forme de turism

Ce tipuri de agroturism există?

Există diferite abordări în agroturism:

• Abordări indirecte: Produsele agricole sunt vândute facilităților turistice. Exemple includ piețele fermierilor unde produsele locale sunt vândute direct turiștilor.
• Abordări directe: Furnizorii sunt implicați atât în agricultură, cât și în turism. Activitățile includ vizite la crame, câmpuri de auto-culegere, centre de informare agricolă, cazare la ferme și festivaluri de recoltă (Robinson).

De ce este agroturismul benefic?

Agroturismul creează valoare adăugată pentru micii fermieri, comunitățile locale și vizitatori. Prin interacțiunile cu turiștii, fermierii pot dezvolta noi competențe, își pot vinde produsele direct consumatorilor și pot intensifica schimburile comunitare. Acest lucru duce la fluxul de fonduri din regiunile industriale către zonele mai puțin industrializate. Agroturismul sprijină păstrarea unicității rurale și contribuie la dezvoltarea economică pe termen lung. De asemenea, ajută la reducerea depopulării rurale și întărește relația dintre consumatori și producători în ceea ce privește sustenabilitatea globală (Stotten).

Studii de caz de proiecte de agroturism

Casa Catalin se află în Șirnea. Catalin, care a lucrat în București și s-a făcut cunăscut ca sportiv, a decis să se întoarcă în satul natal. Acolo a combinat agricultura cu turismul: a deschis o pensiune unde oaspeții nu doar că pot înnopta, dar pot și să se bucure de brânza sa făcută în propria fermă. Deși proiectul lui Catalin este puțin prezent online și se confruntă cu un număr redus de turiști, el și soția sa reușesc, în ciuda muncii intense de la răsărit până la apus, să dezvolte proiectul constant. Totuși, agricultura a avut de suferit, astfel încât acum are doar 6 vaci și vinde sau dăruiește brânza. Proiectul său impresionează prin autenticitate și respect pentru tradițiile locale.

Popasul Morii are o istorie impresionantă de 150 de ani și este acum administrat de a patra generație a familiei Popa. Moara este adesea vizitată, având în jur de 8 vizitatori pe zi. Ea macină făină pentru brutării mici folosind energie hidraulică. Un avantaj este că făina poate fi asociată cu cerealele folosite, iar temperatura scăzută în timpul măcinării garantează o calitate înaltă. Moștenirea agricolă bogată, combinată cu ospitalitatea caldă, atrage mulți turiști. Cu toate acestea, locul este greu de găsit și este listat greșit pe Booking.com, unde prețul pentru întreaga pensiune este confundat cu cel pentru o cameră. Pensiunea prezintă influențe moderne puternice și tinde puțin spre kitsch, în ciuda locației istorice.

Casele parohiale evanghelice din Movile și Stejărișu sunt marturii vii ale modului în care inițiativele comunitare externe au reușit să obțină o nouă orientare turistică de-a lungul anilor. Cu sprijinul comunităților dedicate din Germania și Austria, s-a reușit să se integreze stilurile de viață locale cu turismul. După comunism, casele au rămas în proprietatea bisericii evanghelice și au fost închiriate de Heimatortgemeinschaft (HOG), organizația sașilor plecați. Pensiunea din Movile era inițial deschisă doar pentru membrii HOG, dar ulterior și pentru oaspeți externi. Deși funcționează fără autorizație oficială și se bazează pe donații, aceasta se autosusține. Doina, o femeie romă din sat, câștigă un venit din curățenie, iar toate celelalte încasări sunt investite în renovarea casei. O asociație din Germania, "Friends of Hunfertbücheln" se implică intens în sat. Datorită lui Paul, un membru al acestei asociații, care s-a mutat în sat, au fost integrate diverse oferte și Movile a devenit o destinație turistică. Asociația creează, de asemenea, cutii de Crăciun care sunt vândute în Germania, susținând multe familii din Movile și Stejărișu cu produse locale.

Emil, profund înrădăcinat în comunitatea romă din fostul sat săsesc Brateiu, s-a impus ca păstrător al meșteșugului tradițional rom al prelucrării cuprului. Pe lângă activitatea sa de căldărar, cultivă un teren și prelucrează cuprul în mod tradițional. Emil nu este doar un maestru al meseriei sale, ci și un profesor care își transmite cunoștințele și abilitățile copiilor și nepoților săi. După ce a fost descoperit de ghizi turistici, a putut să își extindă activitatea în turism. Acest lucru îi aduce nu doar un venit suplimentar, ci și un interes sporit pentru creațiile sale, care acum pot fi achiziționate local. Chiar în fața casei sale, Emil desfășoară un mic stand de vânzare, așteptând trecători interesați. 

În inima Transilvaniei, in Viscri unde Regele Charles deține și o reședință, Gabor Matei continuă moștenirea de fierar a satului. Deși practică și agricultura, meșteșugul de fierar este centrul activității sale. A dezvoltat un talent special pentru a atrage interesul turiștilor, personalizând mici potcoave cu inițialele acestora. Acest meșteșug nu îi oferă doar posibilitatea de a-și susține familia, ci și de a se simți parte dintr-o comunitate.

Lenuta Florea din Stejărișu și-a găsit pasiunea în coacerea pâinii pentru turiști. Această experiență i-a schimbat perspectiva asupra meseriei sale, pe care o vede acum într-o lumină nouă și cu o apreciere crescută. Prin turism, a reușit nu doar să își îmbunătățească veniturile, ci și să crească respectul pentru munca sa. În timp ce produce tradiționale papuci de casă din pâslă, câștigă un venit suplimentar prin coacerea pâinii pentru casa de oaspeți și prin cursuri de coacere pentru turiști. Aceasta, în combinație cu agricultura, îi permite să-și întrețină familia și să își valorizeze relația cu munca prin turism.

Proiecte precum cel al lui Catalin sau Popasul Morii demonstrează importanța turismului pentru păstrarea patrimoniului cultural, dar și provocările acestuia. Inițiativele lui Emil și Gabor Matei ilustrează modul în care tradițiile vechi pot fi integrate în modele de afaceri moderne. Agroturismul oferă lui Gabor Matei posibilitatea de a-și păstra patrimoniul cultural în timp ce îl transmite generației următoare.

Care sunt provocările agroturismului?

În ciuda beneficiilor sale, agroturismul se confruntă și cu provocări. Micii fermieri se confruntă adesea cu lipsa de sprijin din partea instituțiilor locale, formări adecvate în afaceri și resurse financiare suficiente. Critici precum Devine subliniază că fermierii care oferă servicii turistice nu vând doar produsele lor, ci și experiența unui loc, inclusiv identitatea, cultura și natura acestuia. Acest lucru poate duce la comercializarea oamenilor și a locurilor, provocând conflicte legate de terenuri și identitate (Devine).

Deși există aspecte comerciale și provocări, agroturismul oferă micilor fermieri o modalitate viabilă de a-și continua activitățile agricole tradiționale într-un sector agricol în schimbare. Acesta poate reduce disparitățile economice și promova creșterea regională (Adamov et al.).